Atunci când pleci în vacanță cu câinele tău, problema cazării este una nejustificat de mare.

Dar ce te faci când ai doi hăndrălăi batavi (Malinois) și o prințesă din Cărpați (Ciobănesc Românesc Carpatin)?

în primul rând te rogi :))

în al doilea rând scoți cartea de vizită: “doamnă, sunt dresor de câini”

Din păcate și din fericire a fi dresor nu schimbă faptul că pentru ceilalți, câinii nu au ce căuta acolo unde se odihnesc oamenii. Din punctul de vedere al gazdelor câinii latră, lasă păr, put, aduc noroi în casă, se ușurează în cameră, se urcă pe pat, rod și lista poate continua, dar sunt obosită și vă las să continuați voi înșiruirea că desigur ați auzit mereu tot felul de vorbe din categoria: “da’ câinii de ce nu vi-i lăsați în curte?”.

Eu nu știu pleca fără câinii mei. În cele FOARTE rare dăți când o fac, nu mi-e bine. Împreună suntem o haita, fără ei eu sunt doar Deboh iar ei doar câini. Avem nevoie unul de altul ca să fim ceea ce suntem.

Așa că am pornit spre prima mea călătorie cu Drako, Zen și Umbra, departe de casă, având nevoie, desigur, de o cazare pentru toți.

Au fost trei ore lungi până să găsim pe cineva care să zică: măh, încercăm. Bineînțeles când ne a văzut pe toți coborâți din mașină doamna drăguța cu pensiunea, a cam încremenit. Nu am venit cu bichonul havanez 😉

Totuși am reușit să ne convingem gazda să își puna încrederea la încercare.

Aceștia sunt pașii noștri pentru a lăsa o impresie cât mai bună și o deschidere spre a primi și în viitor câini în pensiuni, hoteluri etc.:

– Întrebăm mereu cum și-ar dori gazda să gestionăm câinii în zona cazării.

– Intrăm la cazare doar după ce am obosit câinii și i-am plimbat să se ușureze.

– Îi pieptănăm și îi ștergem la lăbuțe înainte să intrăm. Îmi place să le dau o împrospătare generală cu o soluție din tincturi de plante care curăța dar și protejează blana, ține insectele departe și dă un miros plăcut. Îi șterg fain cu o cârpa din microfibră și suntem ca proaspăt scoși din vană.

– În primul rând, negreșit, am la toți câinii deparazitările la zi și port carnetele de sănătate la mine

– am grijă să port câinii în lesă și sunt atentă să previn lătratul

– în cameră le pregătesc culcușul, punându-le păturica lor

– dacă sunt covoare mici în cameră, le strâng și le pun în dulap.

– nu las câinii singuri la cazare ca să previn declanșarea instinctului lor de pază care îi va face să latre la tot ce mișcă când nu sunt eu prin preajmă

– le dau apă în baie ca să nu muruiesc tot locul

– nu las câinii să se urce în pat sau pe mobilă

– dimineața scot câinii în lesă din incintă cazării,foarte rapid și îi duc să se ușureze departe de cazare, în primul loc verde ce îl găsesc, străngând după ei dacă e nevoie

– înainte de plecare, mereu șterg cu șervețele umede pe jos pe unde au stat câinii și dacă e o cazare cu mochetă, strâng cât păr pot cu peria pe care o car peste tot cu mine. Foarte comode sunt husele de mașina, ca să poți culca câinele pe husă, salvând astfel covorul sau mocheta

– Las mereu ceva în plus pentru curățatul camerei după câini. De obicei las în medie 10 lei/câine

Cu măsurile ăstea luate, gazdelor nu le vine să creadă că au stat câini în cameră și asta îi face mai disponibili să primească în viitor și alți oameni cu câini(bunînțeles, care respectă regulile de mai sus).

E important ca fiecare dintre noi cei care călătorim cu câinii, să fim foarte atenți să facem prezența noastră cât mai plăcută și apreciată. Numai așa putem schimba mentalitatea de la “câinii strică tot și lasă mizerie” la “ ce faini au fost oamenii ăștia cu câinii. Nici nu s-au auzit, uite ce curat a rămas după ei și ce simțiți au fost că ne au lăsat câte ceva pentru faptul că i-am primit cu câinii”.

Uite așa, oriunde am mers, am lăsat un altfel de mentalitate fața găzduirii oamenilor și a câinilor lor.