Neavând cum să lucrez, căci trebuie să stăm acasă din cauza COVID-19, am hotărât să mă ocup de partea de articole, pe care o las mereu în urmă. Când ai atâtea de făcut, cum să te pui în tihnă la birou?
Iată că a venit virusul ăsta să ne explice că viața nu trebuie alergată, ci trăită, cu bucurie și tihnă.

Inspirația scrierii acestui prim articol din seria „izolare COVID-19”, vine de la un câine „killer” care trăiește cu mine în casă zilele acestea, împreună cu câinii mei.

Când vorbesc de câini „killer”, mă refer la acei câini care omoară cu naturalețe orice animal care îi stărnește instinctul de prădător, cu finalizarea în moartea animalului vânat.

Aici nu vorbim despre câini care arată semne de aparentă agresiune, cum ar fi câinii care latră și se smucesc la capătul lesei, nici despre câini preponderent din rase ciobănești, care își păzesc ograda de animalele străine, sau despre doi câini care se luptă pentru resurse sau ierarhie.
Vorbim despre câinii care duc treaba până la finalizarea actului de vânătoare, adică moartea pradei. Instinctul de pradător care implică acțiunile de văzut-vânat-prins-omorât caracterizează comportamentul oricărei animal din categoria prădătorilor.

Acest caracter se regăsește și în câinii noștri obișnuiți, cu toate că domesticirea tot mai accentuată și selecția impusă de către om, a diluat mult acest instinct, păstrând totuși instinctul de vânător.
În foarte multe rase de lucru, instinctul de vănătoare este dezirabil. Câinii de întors, de exemplu, acționează datorită instinctului de urmărire a subiectului vânat, în munca lor de dirijare cu mare precizie a animalelor din turmă. Câinii de pază care lucrează corect pe instinct de vânătoare și nu pe conflict, vor mușca doar atâta timp cât obiectul de pradă mișcă, pierzând interesul odată ce devine imobil.

Instinctul de vănătoare rămas în câinii noștri este extrem de folositor și îl întrebuințăm în tot felul de „munci”, însă se consideră greșeală de selecție și reproducție când câinele aplică și ultimă treaptă a acestui instinct, omorând prada.
De obicei, rasele precum terrier și, în principiu, majoritatea raselor de vănătoare, sunt un bun exemplu de câini care duc la capăt acțiunea de vânat-omorât.

Cum prevenim luarea acasă a unui câine care e predispus să ducă la capăt actul de vânătoare?

Cumpărăm câini de rasă de la crescătorii de câini care nu doar oferă acte de origine la câine, ci conduc o selecție atentă a trăsăturilor fenotipice ale rasei, de sănătate și comportamentale. Crescătorii de bună calitate nu sunt vecinul care și-a cumpărat femela de la nu știu ce canisă ce i s-a părut ok și a dus-o la montă la un câine „campion”, ci oamenii pasionați de una sau două rase canine, care studiază genealogia câinilor in extenso, adică pe verticală și pe orizontală a pedigreeului, alegând cu multă atenție încrucișările cele mai potrivite pentru păstrarea sau îmbunătățirea rasei și produșilor canisei lui. Un bun crescător sterilizează subiecții care transmit trăsături nedezirabile la progenitură. Deasemenea, un bun crescător va avea grijă de alimentația și socializarea puilor înainte să ajungă la noile lor case.

Cel mai important criteriu, să alegem rasă câinelui după stilul de viață pe care îl avem și „munca” pe care vrem să o desfășurăm împreună cu câinele, nicidecum nu alegem o rasă „pentru că e drăguța”.

Ce facem dacă vrem să adoptăm câini din adăpost care nu au o genealogie după care să îi alegem?

Găsim în primul rând, un expert în comportament canin care să ne îndrume în alegerea câinelui, în cunoașterea instinctelor câinelui și în reabilitarea câinelui.

Aproape orice câine preluat de la un adăpost necesită reabilitare sau cel puțin ajutor în integrarea treptată și blândă într-o lume total diferită decât cea în care a trăit.

Toți câinii merită să trăiască, așa cum orice vietate merită asta.
Însă un câine care duce la capăt actul vânării, este un câine care necesită o mare grijă și prezență în orice moment în care este expus la orice subiect care îi poate stârni instinctul de vânătoare.

Felul cel mai ușor de a proceda pentru prevenirea vătămării oricărei ființe care poate deveni pradă, este evitarea expunerii câinelui la subiecți care îi pot isca instinctul de prădător. Însă asta ar însemna să nu mai ieșim cu câinele din casă ( metoda cea mai folosită de câtre oameni, fiind cea mai sigură ).

Calea mai dificilă este lucrarea pe focusul câinelui și redirecționarea instinctului de prădător pe un anume obiect, sporind instinctul de vănătoare, îndeplinind astfel această nevoie, dar în același timp impunând limite stricte, clare și irevocabile a ceea ce permitem câinelui să considere pradă.

Câinii cu instinct puternic de prădător, chiar după dresaj de refocalizare de pe animal pe obiect, nu pot fi niciodată încredințați cu 100% încredere să nu omoare vreodată alt animal dacă sunt lăsați nesupravegheați cu alte animale sau neopriți la timp pentru a nu intra în stări de stres ridicat, care rezultă în răbufniri în instinctul mai vechi de eliminarea stresului, eliminând cauza stresului. Acest gen de câini nu pot fi lăsați singuri cu copiii sub 3 ani. Copiii de această vârstă chițaie și se mișcă rapid și sacadat ca o pradă și pot isca instinctele de prădător în acest gen de câini.

Pentru câinele prădător, acest comportament este perfect normal și firesc. Nu sunt monștri. Sunt doar câini care conțin genetic o predispoziție la instinctele ancestrale de prădător.

Pentru o concluzie fermă, clară dar și umană, acest gen de câini pot fi companioni excepționali, capabili de loialitate, dăruire și mare inteligență, însă trebuie înțeleși din primul moment când îi aduceți în viața voastră. Este absolută nevoie de un specialist în comportament canin, care să vă ajute în construirea unui program sustenabil de integrare a câinelui în viață voastră prin metode bazate pe psihologia canină. Acești câini, pot învața foarte bine autocontrolul, care este și mai ușor gestionabil dacă se aplică sesiuni de îndeplinire a nevoilor câinelui de a urmări pradă, folosind drept pradă un obiect. Aceștia nu vor fi niciodată câini care pot fi lăsați nesupravegheați cu orice fel de animal sau copil care poate deveni pradă de ucis. Iubiți-vă câinele, dar învațați să îl înțelegeți și să îl îndrumați corect spre o viață echilibrată.

Mai multe pe:
https://www.facebook.com/dogdharma/